Noua moda :D

Unele dintre cele mai stresante relici pe care i le putem adresa partenerului de cuplu, în momentul în care mergem la o petrecere (de exemplu) sunt: „Du-mi poseta!”, „Tine-mi poseta!”, „Pazeste-mi poseta!”, „Unde mi-o fi poseta?”. Iar razbunarea lor vine printr-o interventie de genul „Mai ai loc în poseta ta ca sa îmi pui si mie telefonul...si pachetul de tigari....si portofelul...si...” Toate aceste probleme au fost rezolvate printr-un artificiu al modei propus de designerul Karl Lagerfeld: poseta de glezna.

De acum înainte ne vom putea misca liber fara sa ne mai stresam partenerii, iar ei nu ne vor mai aglomera spatiul vital cu tot felul de obiecte care nu ne intereseaza…pentru ca nu vor avea loc. Poseta de glezna este un accesoriu inedit, de dimensiuni reduse, disponibila într-o gama variata de culori si forme. Intentia a fost cu siguranta una de ordin frapant si nu una ergonomica, poseta de glezna pretându-se mai mult la calitatea de bijuterie, neavând la baza principiul utilitatii. Nu poti purta în ea decât un mobil de dimensiuni reduse, niste bani si cred ca un ruj. Dar cum ramâne cu toate celelalte inutilitati atât de importante cu care se umplu de obicei gentile femeilor?

Poseta de glezna este un accesoriu de party si nu unul de fiecare zi. O poti purta ca sa fii trendy si ca sa ai mereu la îndemâna obiecte care îti sunt cu adevarat indispensabile. Dar cum sa alegi? E un chin ca o femeie sa reduca la câtiva centimetri întregul arsenal de obiecte pe care le poarta în mod obisnuit cu sine. Dar problema se poate rezolva foarte simplu umplând la refuz buzunarele partenerului cu tot ceea ce îti trebuie si nu îti încape în noua ta poseta la moda (trebuie sa se faca si el util cumva…ca doar nu l-ai luat degeaba cu tine ?)

Asadar, poseta de glezna este draguta si utila. Ma întreb daca este si comoda, ca sa nu riscam sa dam 1000 de euro pe ea si sa ne rupem gâturile din cauza ei. Da da…ai vazut bine, o astfel de “jucarie” costa 1000 de euro.
Voi încheia aici articolul, recurgând la un artificiu literar prin care îmi voi lasa opera deschisa si pe tine cu mii de întrebari în mine: “Mi-as cumpara asa ceva? Merita atâtia bani? Au oare si pe vernil? Sa astept sa apara rucsacul de cot?”